luni, 23 septembrie 2013

Purcareni


Ceva ani in urma am predat la o scoala din Purcareni, jud. Brasov. Era o scoala generala, dar cu o clasa de scoala de arte si meserii facuta special pentru tinerii romi din zona. Predam turism ca profesor necalificat la aceasta clasa. Intr-o zi le-am propus elevilor mei sa mergem intr-o excursie in Poiana Brasov. Ma credeti sau nu, acesti copii nu iesisera afara din zona unde locuiau. Nici nu stiau cum e Brasovul, nicidecum Poaiana Brasov. Au fost foarte incantati de propunerea mea, asa ca am hotarat impreuna sa mergem dupa ce ei vor primi alocatia. Asa aveau si ei un ban de buzunar. Zis si facut. In ziua stabilita ne-am intalnit in zona Gemenii din Brasov , unde i-am asteptat. Venisera cam 8 elevi, asa ca, ne-am urcat in autobuzul 6 si ne-am indreptat spre oras, pana la capatul liniei. De acolo am luat autobuzul spre Poiana Brasov. Ce se mai minunau, bietii de ei. Admirau peisajul, vorbeau incet ca sa nu fie auziti si de persoanele din autobuz. Cand am ajuns in Poiana Brasov se uitau de jur in prejur si nu mai conteneau " Ce frumos e doamna!". Am luat-o spre fostul complex Miorita, astazi Imparatul Aurelius, daca nu ma insel. La intrare, un domn care facea pe portarul nu ne-a lasat sa intram " Tiganii nu au voie sa intre in acest local", ne-a spus el.  Ne-am continuat vizita la Sura Dacilor si elevii au aruncat cate un banut in fantana din curte punandu-si o dorinta in mintea lor. Ma uitam la ei cata fericire aveau in suflete si cata bucurie sa vada astfel de locuri. Am mai vizitat hotelul Caraiman si Ciucas si apoi ne-am intors spre statia de autobuz. Se simtea un miros de gratar, iar unul din elevi ma intreaba. " Oare sunt buni micii de aici?" Mi s-a facut mila de ei si ne-am indreptat spre unul din gratarele din apropierea localului " Capra Neagra". Le-am comandat cate doi mici si o chifla de fiecare copil si cate un suc. Imi pare rau ca nu am avut cu ce face o fotografie. S-au asezat la mesele din lemn, au mancat deasupra mesei, si cand au terminat, au adunat firimiturile de pe masa. Vanzatorul s-a apropiat de noi si cu multa uimire le-a spus elevilor " Am avut tot felul de grupuri de tineri ca voi, dar nu am vazut pe niciunul sa adune firimiturile de pe masa asa cum ati facut  voi. Felicitari doamna profesoara pentru educatia pe care le-ati facut-o!" Le vedeam fetele pline de bucurie ca cineva ii apreciaza si pe ei. Am platit micii si am plecat impreuna cu elevii, fericita ca le-am oferit posibilitatea de a vizita Poiana si de a gusta un mic cald la inaltime.

8 comentarii:

  1. Urate sunt situatiile in care copiii se vad marginalizati din cauza prejudecatilor. Tu esti un om deosebit, Olimpia si cred ca scoala romaneasca a pierdut un dascal bun atunci cand ai plecat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Directorul Primei Scoli Romanesti din Scheii Brasovului, profesorul preot VASILE OLTEANU, cand am fost cu acesti elevi romi in vizita, mi-a spus " Doamna profesoara, fiti fericita ca aveti astfel de elevi. Ei sunt o bucata de lut pe care o modelati asa cum stiti mai bine pentru a realiza o opera in viata dumneavoastra de dascal" . Intr-adevar, pentru mine a fost o experienta care m-a invatat sa iubesc copiii indiferent de etnie, natie, religie. Ei sunt un dar al lui Dumnezeu pe pamant.

      Ștergere
    2. Cred că ai darul de a vedea dincolo de oameni, fix in sufletele lor. Mi-a plăcut enorm povestea, mai ales că mă plimbă in locuri dragi. Vienela, intr-o zi te voi duce prin ele, şi-ţi voi spune o poveste despre cum am mers eu cu Mihai, acum 8 ani, pe jos in Poiană, ca mai apoi să vedem totul doar ca la muzeu. Olimpia, tu sigur stii crama cu muraturi artistice ale lui nea Viorel, de la Coliba Haiducilor. Mi-am promis ca intr-o zi să ne permitem o masa acolo. Ne-am permis-o, ca acum să mi se pară din nou...prea costisitor. Dar privitul...e gratis, şi încântă ochiul.

      Ștergere
    3. Mi-ar placea si mie sa vad pana si acea crama. Am o prietena in Bucuresti care si-a facut in subsolul casei o minicrama. Acum cativa ani o apucase harnicia si umpluse niste rafturi cu muraturi asortate si borcane de gem. Era tare dragut.

      Ștergere
    4. E peste aşteptări, Vienela locul. Un pic de vreme acceptabilă şi plimbare scrie pe noi. Strangi la material pentru blog...o căruta!

      Ștergere
  2. Adriana,anul acesta m-am plimbat si eu prin acele locuri superbe din Poiana insotita de multe amintiri frumoase.Sincera sa fiu, nu am ajuns la Coliba Haiducilor si nici nu stiam de nea Viorel si crama lui. Poate mergem impreuna cand ma voi reintoace la Brasov. Ce zici de aceasta propunere? O invitam si pe Vienela si asa gasca e completa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu pot crede că nu aţi ajuns acolo. E un loc de vis. Perfect. Când eram tinere şi tot nu ne permiteam, mâncam o ciorbă doar, de dragul ambientului. E ceva peste Şura Dacilor şi Stâna Turistică. Totul e servit din belşug, pe săbii, cu foc, ti se prezintă carnea inainte. Lăutari...de bun simt şi o amenajare in jur, perfectă. Emilio va avea o mare surpriză, desi preambulul Şurii, mai atenuează din efect. Cu drag. Ai văzut ce cadou mi-am făcut ieri?

      Ștergere
    2. Da, si tare m-am mai bucurat. Asta pentru ca de acum te voi stii senina si linistita. Si eu am avut doi caini : un coker spaniol si un lup. Te inteleg perfect si impartasesc aceasta bucurie cu tine.
      In privinta Colibei Haiducilor, ce sa spun? Imi fac mea culpa, dar cu siguranta nu voi rata ocazia data viitoare. Poate vom organiza intalnirea noastra face-to-face, a lui Mihai si Emilio in ritmuri lautaresti. Ce zici?

      Ștergere