Amintiri scoase din cutia prafuita a vietii

Citind astazi pe blogul Adrianei, mi-a venit in minte o amintire, de mult uitata si prafuita. Deh, au trecut multi ani de atunci. Era prin 1979, anul cand terminam liceul.Gandul la bacalaureat, la admiterea la facultate, era cel mai pregnant in mintea mea.Intr-o duminca, ma duc la catedrala din Brasov , la slujba,( unde mergeam de obicei) si ma intalnesc cu prietena mea, Camelia Tarnoveanu. La sfarsitul slujbei, cand ne-am miruit, parintele Coman ne roaga daca putem merge sa ajutam o batrana care locuia in Scheii Brasovului. Era singura, paralizata si oarba. Ne-am privit una pe alta in ochi si am spus " da" imediat. Am si plecat sa vedem ce nevoie avea batrana." Cine e acolo?" auzim o voce dint-un pat de fier, cu un fel de scripete deasupra. O camera mare, inalta, cu gresie pe jos si putin cam intunecoasa." Ne-a trimis parintele Coman la dumneavoastra ca sa va ajutam "- raspunde Camelia." O, dar voi sunteti tinere,( asa simt eu dupa glasul vostru) mi-e rusine sa veniti voi sa ma ajutati"- raspunde tanti Coca ( asa se chema batrana)." Nu va fie rusine, cineva trebuie sa va ajute"- raspund eu." Ce glas de caprioara ai. Cum te cheama ?"- ma intreaba tanti Coca." Olimpia ma cheama, si pe prietena mea, Camelia"- ii raspund eu.Ne uitam prin casa ca sa vedem unde este bucataria, baia si cum sa ne apucam de treaba. Avea ceva in frigider, asa ca eu m-am dus la bucatarie sa-i pregatesc ceva de mancare si Camelia s-a apucat de curatenie. In doua ore casa era luna si tanti Coca mancase pe saturate.Ne-am organizat sa venim in fiecare zi, pe rand, fiecare, atunci cand programul de la scoala ne permitea.Tare fericita a fost tanti Coca, o femeie care la viata ei fusese profesoara de vioara si care provenea dintr-o familie instarita, din nordul tarii. Asa cum era in pat, se vedea ca avea gesturi de femeie stilata si cuvintele sale erau de o delicatete si profunzime cum poate nu am sa mai aud vreodata. De cate ori mergeam la ea, primul lucru imi cerea sa-i dau cu crema pe fata, pentru ca asa era obisnuita.Mi-a povestit cum era in copilaria sa, cum s-a casatorit cu un barbat cult, elevat si foarte important. Cum a avut o fiica ( devenita medic) si care acum nu mai voia sa stie de mama sa. Nu am intrebat-o niciodata de ce. Nu-mi place sa scormonesc in sufletele oamenilor. Daca ea ar fi considerat ca trebuie sa-mi spuna, mi-ar fi spus. Atata doar, mi-a povestit ca sotul a lasat-o pentru servitoarae din casa, a divortat si s-a insurat cu ea. Dupa divort, ei au ramas in relatii normale, si intr-o zi el a venit la ea in vizita. Ea s-a asezat pe genunchii lui si a inceput sa-l mangaie. In acel moment fostul sot i-a spus " Coca, Coca, cati ani am asteptat  sa faci un asemnea gest. Daca tu il faceai eu eram si azi langa tine ".Cu tristete in glas, tanti Coca, mi-a spus " Vezi, Olimpia, o femeie trebuie sa stie sa fie si femeie, si mama, si prietena, si amanta, si gospodina in viata de familie. Eu eram obsedata de curatenie, de ordine, de casa, si am uitat sa fiu femeie si amanta. Pentru asta am platit si acum sunt singura, batrana si bolnava".Si asa am mers pana in perioada bacalaureatului, cand timpul devenise pretios pentru noi si nu ne mai permitea sa mergem in fiecare zi la tanti Coca. Am vorbit cu parintele Coman sa gaseasca pe altcineva si noi mergeam doar la sfarsit de saptamana. Tanti Coca nu s-a suparat, dar ne-a rugat sa nu o uitam, ca tare mult i-a placut de noi.Am trecut cu bine examenul de bacalaureat, si a urmat admiterea la facultate. Eu voiam tare mult sa dau la filologie, dar in Brasov nu era facultate de acest gen. Am dat la politehnica si am picat cu brio. Camelia a intrat la faculatate si s-a si casatorit. In rochia sa alba de mireasa a fost la tanti Coca sa-i pipaie vesmantul alb, de viitoare sotie." Cred ca este tare fumoasa rochia, si tu esti ca o printesa "- ii spune tanti Coca.A fost rugamintea lui tanti Coca sa o " vada" pe Camelia in rochie de mireasa. Pe mine nu a mai apucat, ca s-a dus la cele vesnice. In anul urmator intram si eu la facultate, m-am casatorit, dar nu am mai avut cui sa-i " arat" rochia aba de mireasa.