INIZIARE UN NUOVO CAMMINO, OVVIANDO QUELLO CHE NON SERVE AL ANIMA?

 

 

 

Oggi è giorno della pulizia, quindi  andiamo a lavorare. Sto cominciando a spazzare la polvere dell'oblio che è stato posto in un strato grosso. E 'tempo per la pulizia. Attrezzata di pazienza,  rimbocco le maniche e  inizio a lavarmi  attentamente pensieri, i ricordi, le lacrime, amori, rimpianti, dolori, gioie. Salgo su una sedia e cerco di dare  verso il basso  la malinconia, ah ... vedo in un angolo un filo di malattia. Scopa e paletta diligentemente radunano tutto che  credo che non ha posto nella mia anima. Ma spazzando e pulendo la notte è arrivata, la luna fredda mi manda  le frecce alla porta della mia anima. Come pattumiera era molta lontana da me, ho messo alla porta dell'anima  la pala con le lacrime sporche, le preoccupazioni, le sofferenze, i ricordi, l'amore inappagato e tutto quello che ho raccolto da buttare. Poverine,  ma non volevano che se andarsene via, così hanno chiesto l'aiuto alla luna che con le sue magie, gli'hanno ascoltate  e ...cosa ho visto ....al  mattino, quando mi sono alzata sono andata alla porta per finire il lavoro, ma mi aspettavano  alla porta  file di gigli profumati e i fiori " non mi dimenticare" ... La luna c'è l'ha fatta anche questa volta e da allora ogni volta che sento un vento attraverso la mia anima sento il  profumo di gigli profumati e di fiori " non mi dimenticare" e poi inizio a piangere per bagnare loro, e cosi sempre, loro  entrano nella mia anima e tutto inizia da capo. Oggi faccio pulizie, e voi ?

BEGIN A NEW WAY, REMOVE WHAT NOT SERVE TO THE SOUL?

 

 

It's the day of cleaning, so let's go to work. I'm beginning to sweep the dust of oblivion that was placed in thickly. It is time for cleaning. Armed with patience, sleeves rolled up starting to brush my carefully thoughts, memories, tears, loves, regrets, sorrows, joys. I climb on a chair and try to give  down the  melancholy, ah ... I see in the corner a thread of disease.I'm  brooming and dustpanning diligently gathering together all what I believe it has no place in my soul. But  sweeping and wiping the night has come, cool moon  sent her arrows to the door of my soul. How to dustbin was long way of me, I put near of  my soul's door the shovel with dirt tears, worries, sufferings, memories of old, unfulfilled love and all that I have gathered to throw. Poor of them, but they didn't want  to leave me so they asked for help to the moon , which as  a witch, listened to them and what to see .... morning when I got up I ran to the door to finish the cleaning but there tehy were waiting for me in the doorway rows and rows of scented lilies  and "don't forget me" flowers ... The Master moon  had done this and so since then is knocking at the door whenever I feel in my soul a breeze through of lily  and "don't forget me" flowers  and then I cry and thus always wet them, and always they enter in my soul and everything is starting again. Today  I'm  cleaning, and  you?

ÎNCEPEM UN NOU DRUM, ÎNLĂTURÂND CEEA CE NU PRIEŞTE SUFLETULUI?

 

 

 

E zi de făcut curat, deci hai la muncă. Încep să mătur colbul uitării ce s-a aşezat în strat gros. Este vremea unei curăţenii generale. Înarmată cu multă răbdare, cu mânecile suflecate încep să-mi perii cu grijă gândurile, amintirile, lacrimile, iubirile, regretele, durerile, bucuriile. Mă urc pe un scaun şi încerc să dau jos până şi pânzele melancoliei, ah...văd în colţ un fir de boală. Mătur şi adun pe făraş cu sârg tot ce consider că nu are ce căuta în sufletul meu. Dar tot măturând şi ştergând s-a făcut noapte, luna rece trimite săgeţile ei spre uşa sufletului meu. Cum până la lada de gunoi era drum lung de parcurs, am pus lângă uşa sufletului făraşul cu mizeria lacrimilor, a grijilor, suferinţelor, amintirilor de demult, iubiri neîmplinite şi tot ce am mai adunat să arunc. Dar ele, ingratele, nu au vrut să mă părăsească aşa că au cerut ajutor lunii, care meşteră cum este în ale vrăjilor, le-a ascultat şi ce să vezi....Dimineaţă când m-am sculat am alergat la uşă să termin treaba dar în prag mă aşteptau rânduri şi rânduri de lăcrămioare parfumate şi nu mă uita...meştera lună o făcuse şi pe asta aşa că de atunci ori de câte ori bate uşor un vânticel prin sufletul meu simt mirosul florilor de nu mă uita şi a lăcrămioarelor şi atunci plâng pentru a le uda şi astfel mereu, şi mereu în suflet şi ele pătrund şi totul o ia de la capăt. Azi fac curat iar, voi ?