marți, 30 mai 2017

Felice Tagliaferri

L-am intalanit anul acesta, in ianuarie in Val D’Aosta, in nordul Italiei. Caldura pe care am simtit-o intalnindu-l, mi-a ramas si acum in suflet. Traducerea numelui sau este Fericitul Taie Fier. Sa fi fost o premonitie numele sau pentru evenimentele care au survenit in viata lui? Da, l-am vazut fericit, impacat cu el insusi. Nu stiu daca ati observat, dar persoanele oarbe au mereu zambetul pe buze. Imi povestea ca el se simte fericit asa, ca nu se simte dizabil, si faptul ca nu vede fetele oamenilor pentru el este un avantaj. Daca ar vedea mimica si ochii oamenilor s-ar simti blocat, dar nevazandu-i nu se simte influentat de expresia fetelor oamenilor si  poate exprima, comunica exact ceea ce simte.
Se naste în 1969, al patrulea fiu al unei familii umile. La treisprezece ani, în 1982, i se descopera o atrofie a nervului optic, o boală genetică care intr-un an l-a adus la orbire. Din anul 1983, viața sa  s-a schimbat brusc. Timp de doi ani i-a fost greu sa se impace cu gandul. Era plin de furie și disperare. Fara scuter, jocuri de fotbal, fara viața  împreună cu toți acei prieteni care doar cu câteva luni înainte au fost alături de el. Totul curge repede în viața lui si la douăzeci și cinci de ani răspunde la un anunt  al sculptorului bolonez  Nicola Zamboni, profesor la  Academia Brera care cauta  trei tineri pentru un curs de sculptură pentru nevăzători . Felice a intrat la aceasta academie care i-a schimbat cursul existenței sale. Arta devine un instrument de înțelegere și de întâlnire între două lumi: cea a nevăzătorilor și cea a vzatorilor. Această intuiție devine clar atunci când, în 2008, a intrat în Capela Sansevero din Napoli pentru a vizita sculptura  Hristos Acoperit de Giuseppe Sanmartino. Această vizită a avut ca scop  vizitarea  într-un mod tactil pentru Tagliaferri, dar a fost împiedicat. Din această interdicție se naște ideea de a crea o versiune specială a sculpturii. Astfel s-a născut Hristos Revelat  de Felice Tagliaferri; voalat pentru a doua oară și a demonstrat nevăzătorilor care poate realiza o sculptura în marmură de 180 cm lungime și 80 lățime. Doi ani de muncă investiti in  sculptura din marmură, care din 2010 până în prezent a fost „atinsa“  mai mult de o sută de mii de oameni. Felice a aratat ca mulți sunt norocosi pentru a putea înțelege experiențele și emoția  pe care le are   o persoană oarba si ca sunt absolut identice cu ale noastre. O limbă a artei care devine universală și unește pe toți cu simțurile pe care le au la dispoziție.
Astazi este singurul sculptor orb din lume care lucreaza in marmura, fier, lemn si lut. Ma simt onorata ca l-am intalnit, ca am invatat o lectie importanta si anume ca dizabilitatea nu este un impediment, ea este o poarta spre o lume a frumosului, a iubirii de oameni, a inocentei. Este o lume a simtirii si trairii simple, umile si firesti in care talantul primit la venirea pe pamant poate fi inmultit.
 L-am intalanit anul acesta, in ianuarie in Val D’Aosta, in nordul Italiei. Caldura pe care am simtit-o intalnindu-l, mi-a ramas si acum in suflet. Traducerea numelui sau este Fericitul Taie Fier. Sa fi fost o premonitie numele sau pentru evenimentele care au survenit in viata lui? Da, l-am vazut fericit, impacat cu el insusi. Nu stiu daca ati observat, dar persoanele oarbe au mereu zambetul pe buze. Imi povestea ca el se simte fericit asa, ca nu se simte dizabil, si faptul ca nu vede fetele oamenilor pentru el este un avantaj. Daca ar vedea mimica si ochii oamenilor s-ar simti blocat, dar nevazandu-i nu se simte influentat de expresia fetelor oamenilor si  poate exprima, comunica exact ceea ce simte.
Se naste în 1969, al patrulea fiu al unei familii umile. La treisprezece ani, în 1982, i se descopera o atrofie a nervului optic, o boală genetică care intr-un an l-a adus la orbire. Din anul 1983, viața sa  s-a schimbat brusc. Timp de doi ani i-a fost greu sa se impace cu gandul. Era plin de furie și disperare. Fara scuter, jocuri de fotbal, fara viața  împreună cu toți acei prieteni care doar cu câteva luni înainte au fost alături de el. Totul curge repede în viața lui si la douăzeci și cinci de ani răspunde la un anunt  al sculptorului bolonez  Nicola Zamboni, profesor la  Academia Brera care cauta  trei tineri pentru un curs de sculptură pentru nevăzători . Felice a intrat la aceasta academie care i-a schimbat cursul existenței sale. Arta devine un instrument de înțelegere și de întâlnire între două lumi: cea a nevăzătorilor și cea a vzatorilor. Această intuiție devine clar atunci când, în 2008, a intrat în Capela Sansevero din Napoli pentru a vizita sculptura  Hristos Acoperit de Giuseppe Sanmartino. Această vizită a avut ca scop  vizitarea  într-un mod tactil pentru Tagliaferri, dar a fost împiedicat. Din această interdicție se naște ideea de a crea o versiune specială a sculpturii. Astfel s-a născut Hristos Revelat  de Felice Tagliaferri; voalat pentru a doua oară și a demonstrat nevăzătorilor care poate realiza o sculptura în marmură de 180 cm lungime și 80 lățime. Doi ani de muncă investiti in  sculptura din marmură, care din 2010 până în prezent a fost „atinsa“  mai mult de o sută de mii de oameni. Felice a aratat ca mulți sunt norocosi pentru a putea înțelege experiențele și emoția  pe care le are   o persoană oarba si ca sunt absolut identice cu ale noastre. O limbă a artei care devine universală și unește pe toți cu simțurile pe care le au la dispoziție.
Astazi este singurul sculptor orb din lume care lucreaza in marmura, fier, lemn si lut. Ma simt onorata ca l-am intalnit, ca am invatat o lectie importanta si anume ca dizabilitatea nu este un impediment, ea este o poarta spre o lume a frumosului, a iubirii de oameni, a inocentei. Este o lume a simtirii si trairii simple, umile si firesti in care talantul primit la venirea pe pamant poate fi inmultit.