L-am intalanit anul acesta, in ianuarie in Val D’Aosta,
in nordul Italiei. Caldura pe care am simtit-o intalnindu-l, mi-a ramas si acum
in suflet. Traducerea numelui sau este Fericitul Taie Fier. Sa fi fost o
premonitie numele sau pentru evenimentele care au survenit in viata lui? Da,
l-am vazut fericit, impacat cu el insusi. Nu stiu daca ati observat, dar
persoanele oarbe au mereu zambetul pe buze. Imi povestea ca el se simte fericit
asa, ca nu se simte dizabil, si faptul ca nu vede fetele oamenilor pentru el
este un avantaj. Daca ar vedea mimica si ochii oamenilor s-ar simti blocat, dar
nevazandu-i nu se simte influentat de expresia fetelor oamenilor si poate exprima, comunica exact ceea ce simte.
Se naste în 1969,
al patrulea fiu al unei familii umile. La treisprezece ani, în 1982, i se
descopera o atrofie a nervului optic, o boală genetică care intr-un an l-a adus
la orbire. Din anul 1983, viața sa s-a schimbat brusc. Timp de doi ani i-a fost
greu sa se impace cu gandul. Era plin de furie și disperare. Fara scuter,
jocuri de fotbal, fara viața împreună cu
toți acei prieteni care doar cu câteva luni înainte au fost alături de el.
Totul curge repede în viața lui si la douăzeci și cinci de ani răspunde la un
anunt al sculptorului bolonez Nicola Zamboni, profesor la Academia Brera care cauta trei tineri pentru un curs de sculptură pentru
nevăzători . Felice a intrat la aceasta academie care i-a schimbat
cursul existenței sale. Arta devine un instrument de înțelegere și de
întâlnire între două lumi: cea a nevăzătorilor și cea a vzatorilor. Această
intuiție devine clar atunci când, în 2008, a intrat în Capela Sansevero din
Napoli pentru a vizita sculptura Hristos
Acoperit de Giuseppe Sanmartino. Această vizită a avut ca scop vizitarea într-un mod tactil pentru Tagliaferri, dar a
fost împiedicat. Din această interdicție se naște ideea de a crea o versiune
specială a sculpturii. Astfel s-a născut Hristos Revelat de Felice Tagliaferri; voalat pentru a doua
oară și a demonstrat nevăzătorilor care poate realiza o sculptura în marmură de
180 cm lungime și 80 lățime. Doi ani de muncă investiti in sculptura din marmură, care din 2010 până în
prezent a fost „atinsa“ mai mult de o
sută de mii de oameni. Felice a aratat ca mulți sunt norocosi pentru a putea înțelege
experiențele și emoția pe care le are o persoană oarba si ca sunt absolut identice
cu ale noastre. O limbă a artei care devine universală și unește pe toți cu
simțurile pe care le au la dispoziție.
Astazi este singurul sculptor orb din lume care lucreaza in marmura, fier, lemn si lut. Ma simt onorata ca l-am intalnit, ca am invatat o lectie importanta si anume ca dizabilitatea nu este un impediment, ea este o poarta spre o lume a frumosului, a iubirii de oameni, a inocentei. Este o lume a simtirii si trairii simple, umile si firesti in care talantul primit la venirea pe pamant poate fi inmultit.
L-am intalanit anul acesta, in ianuarie in Val D’Aosta, in nordul Italiei. Caldura pe care am simtit-o intalnindu-l, mi-a ramas si acum in suflet. Traducerea numelui sau este Fericitul Taie Fier. Sa fi fost o premonitie numele sau pentru evenimentele care au survenit in viata lui? Da, l-am vazut fericit, impacat cu el insusi. Nu stiu daca ati observat, dar persoanele oarbe au mereu zambetul pe buze. Imi povestea ca el se simte fericit asa, ca nu se simte dizabil, si faptul ca nu vede fetele oamenilor pentru el este un avantaj. Daca ar vedea mimica si ochii oamenilor s-ar simti blocat, dar nevazandu-i nu se simte influentat de expresia fetelor oamenilor si poate exprima, comunica exact ceea ce simte.
Astazi este singurul sculptor orb din lume care lucreaza in marmura, fier, lemn si lut. Ma simt onorata ca l-am intalnit, ca am invatat o lectie importanta si anume ca dizabilitatea nu este un impediment, ea este o poarta spre o lume a frumosului, a iubirii de oameni, a inocentei. Este o lume a simtirii si trairii simple, umile si firesti in care talantul primit la venirea pe pamant poate fi inmultit.
L-am intalanit anul acesta, in ianuarie in Val D’Aosta, in nordul Italiei. Caldura pe care am simtit-o intalnindu-l, mi-a ramas si acum in suflet. Traducerea numelui sau este Fericitul Taie Fier. Sa fi fost o premonitie numele sau pentru evenimentele care au survenit in viata lui? Da, l-am vazut fericit, impacat cu el insusi. Nu stiu daca ati observat, dar persoanele oarbe au mereu zambetul pe buze. Imi povestea ca el se simte fericit asa, ca nu se simte dizabil, si faptul ca nu vede fetele oamenilor pentru el este un avantaj. Daca ar vedea mimica si ochii oamenilor s-ar simti blocat, dar nevazandu-i nu se simte influentat de expresia fetelor oamenilor si poate exprima, comunica exact ceea ce simte.
Se naste în 1969,
al patrulea fiu al unei familii umile. La treisprezece ani, în 1982, i se
descopera o atrofie a nervului optic, o boală genetică care intr-un an l-a adus
la orbire. Din anul 1983, viața sa s-a schimbat brusc. Timp de doi ani i-a fost
greu sa se impace cu gandul. Era plin de furie și disperare. Fara scuter,
jocuri de fotbal, fara viața împreună cu
toți acei prieteni care doar cu câteva luni înainte au fost alături de el.
Totul curge repede în viața lui si la douăzeci și cinci de ani răspunde la un
anunt al sculptorului bolonez Nicola Zamboni, profesor la Academia Brera care cauta trei tineri pentru un curs de sculptură pentru
nevăzători . Felice a intrat la aceasta academie care i-a schimbat
cursul existenței sale. Arta devine un instrument de înțelegere și de
întâlnire între două lumi: cea a nevăzătorilor și cea a vzatorilor. Această
intuiție devine clar atunci când, în 2008, a intrat în Capela Sansevero din
Napoli pentru a vizita sculptura Hristos
Acoperit de Giuseppe Sanmartino. Această vizită a avut ca scop vizitarea într-un mod tactil pentru Tagliaferri, dar a
fost împiedicat. Din această interdicție se naște ideea de a crea o versiune
specială a sculpturii. Astfel s-a născut Hristos Revelat de Felice Tagliaferri; voalat pentru a doua
oară și a demonstrat nevăzătorilor care poate realiza o sculptura în marmură de
180 cm lungime și 80 lățime. Doi ani de muncă investiti in sculptura din marmură, care din 2010 până în
prezent a fost „atinsa“ mai mult de o
sută de mii de oameni. Felice a aratat ca mulți sunt norocosi pentru a putea înțelege
experiențele și emoția pe care le are o persoană oarba si ca sunt absolut identice
cu ale noastre. O limbă a artei care devine universală și unește pe toți cu
simțurile pe care le au la dispoziție.
Astazi este singurul sculptor orb din lume care lucreaza in marmura, fier, lemn si lut. Ma simt onorata ca l-am intalnit, ca am invatat o lectie importanta si anume ca dizabilitatea nu este un impediment, ea este o poarta spre o lume a frumosului, a iubirii de oameni, a inocentei. Este o lume a simtirii si trairii simple, umile si firesti in care talantul primit la venirea pe pamant poate fi inmultit.
Astazi este singurul sculptor orb din lume care lucreaza in marmura, fier, lemn si lut. Ma simt onorata ca l-am intalnit, ca am invatat o lectie importanta si anume ca dizabilitatea nu este un impediment, ea este o poarta spre o lume a frumosului, a iubirii de oameni, a inocentei. Este o lume a simtirii si trairii simple, umile si firesti in care talantul primit la venirea pe pamant poate fi inmultit.
