CATALIN

E timpul olimpiadelor scolare. Am ales elevii care sa ne reprezinte scoala la Olimpiada pe tara la " Instalatii pentru Constructii". Catalin era unul dintre ei. Un tanar inalt, zvelt, cu fata usor rotunjita care arata mai multa maturitate decat varsta pe care o avea. Catalin era elevul care ne-a reprezentat 3 ani la rand scoala la Olimpiada Nationala, si intotdeauna a venit cu un premiu. De data aceasta Olimpiada avea loc la Targoviste. Era al patrulea an consecutiv in care Catalin participa la Olimpiada Nationala ( si ultimul). Am inceput pregatirile la partea teoretica impreuna cu o alta colega de-a mea, Felicia Mereuta, iar pentru partea de practica s-a ocupat maistrul instructor , d-l Buzogany. A sosit momentul  plecarii la Targovsite. Eu nu am putut merge cu elevii  (aveam un proiect european de terminat), asa ca au plecat d-l Buzogany si colega mea, Dorina Buga. Inainte de plecare l-am incurajat pe Catalin si i-am promis ca vom tine legatura. " Alo, sarut mana, doamna profesoara. Am ajuns cu bine la Targoviste "- ma suna Catalin. Eu eram cu sufletul cat un purice pentru ca stiam ce concurenta acerba este la o astfel de olimpiada si cate alte interese." Bine, Catalin, ma bucur ca ati ajuns cu bine. Te rog sa te odihnesti in seara asta pentru ca maine esti pe baricade. Vorbim maine seara ca sa-mi spui cum a fost in prima zi de olimpiada "- ii raspund eu. Asa am tinut legatura cu Catalin toata perioada olimpiadei. Emotiile cresteau. Cand esti departe timpul parca sta in loc si nu ai certitudinea unei situatii ca si cand ai fi acolo. A doua zi era un pic demoralizat pentru ca gresise la un subiect. I-am spus " Jocul inca nu s-a terminat. Eu am incredere in tine si stiu ca vei reusi ". Ultima zi a fost dementiala. Eu la Brasov, Catalin la Targoviste. Urmau sa se dea rezultatele finale si sa fie nominalizati premiantii. Timpul statuse in loc si tensiunea crestea. Seara, intr-un tarziu, suna telefonul " Buna seara, doamna profesoara , sunt Catalin ". " Spune-mi, pe ce loc te-au clasat ?" - il intreb eu. " Locul trei "- imi raspunde el dezamagit. " Dar e foarte bine, Catalin. Esti al treilea pe tara "- i-am raspuns eu. Gata, m-am linistit. Catalin ajunsese acolo unde merita .La intoarcerea acasa, l-am asteptata si l-am imbratisat. Eram mandra de el si multumita in sufletul meu ca l-am putut ajuta. Acest eveniment se intampla in vacanta de primavara a anului 2010. Dupa cateva luni, Catalin avea sa termine scoala si sa-si ia zborul in viata. Ce mare minune facebook-ul asta ! Eu, in vara 2010, mi-am luat zborul spre Italia, dar am putut tine legatura cu elevii mei pe facebook. Asa stiam unii de altii. Catalin plecase si el ceva mai tarziu in Franta, la Paris, sa lucreze ca instalator. Cum ne-am cumparat un apartament nou, mi-a venit ideea sa-i trimit un mesaj offline pe facebook lui Catalin, sa vad ce mai face. Dupa cateva zile imi raspunde " Sunt bine, doamna profesoara. Muncesc de dimineata pana seara." " Catalin, am nevoie de ajutorul tau. Trebuie sa refac toata instalatia sanitara si de incalzire, si nu numai "- ii scriu eu in mesaj. In ziua urmatoare Catalin imi scrie " Pentru dumneavoastra vin si maine, doamna profesoara."- imi raspunde Catalin. Se pare ca lucrurile nu mergeau chiar bine in Franta, ma gandesc eu. Cine stie ce probleme sau greutati are acolo si nu mai rezista. " Ok, iti cumpar un bilet de tren si te asteptam in gara la Torino . Pe 1 iunie este bine pentru tine ?"- ii trimit eu in mesaj. " Ok, ne vedem in gara la Torino"- imi raspunde Catalin.Si asa a venit Catalin la noi, in Italia, si ce tare m-am mai bucurat. Era elevul meu, aveam incredere in ce am educat si invatat. Stiam ce era in stare sa faca. Dupa ce a terminat instalatia de incalzire au venit niste italieni sa ne puna in functiune stufa ( o centarla termica pe pellet). Ei erau autorizati sa faca aceasta munca. " Chi ha fatto i lavori di istallazioni ?" ( Cine a facut lucrarile de instalatii ?)- ma intreaba unul din cei doi italieni. " Catalin, è il mio allievo " ( Catalin, este elevul meu ) - ii raspund eu." Ma un ragazzo cosi giovane puo fare un lavoro cosi grande? ( dar un baiat asa de tanar poate sa faca o lucrare asa de mare ?)- ma intreaba acelasi italian." Si, certo che puo. Lui è stato olimpico in Romania ( Sigur ca poate. El a fost olimpic in Romania)"- raspund eu cu un iz de mandrie. Catalin este un baiat tare modest, care stie sa fie respectuos si sa nu se culce pe laurii victoriei. Niciodata nu  a facut caz ca el a avut rezultate bune la olimpiade. Era un coleg altruist si mereu langa colegii sai. Ca profesor ma simt implinita. Multi alti fostii elevi lucreaza in tari europene si sunt apreciati pentru ceea ce fac, pentru constiinciozitatea, seriozitatea lor. De asta spuneam intr-un mesaj pe facebook zilele trecute " Nu suntem cu nimic mai prejos decat altii" ?