Florin

Nu este usor sa lucrezi cu copiii de etnie roma. Asta pentru ca au ceva deosebit in natura lor genetica. La ei " a fura" inseamna " a lua". Ei nu fac diferenta intre cele doua verbe. Ei daca vad ceva si au nevoie sau le place "iau".

Cand predam la scoala din Purcareni, un elev a fost arestat pentru ca fusese impreuna cu alti confrati de-ai sai sa " ia " fier vechi de la uzinele Tractorul. Ca sa poata patrunde in fabrica " au fost nevoiti" sa-i dea cu o ranga in cap paznicului care-i vazuse. Florin al meu, asa se numea elevul, a ajuns in arestul politiei. mama lui venea la scoala sa ma roage sa-i dau o caracterizare" buna " fiului sau ca sa-l salvez de la puscarie. Evident ca in caracterizare am scris ceea ce facea elevul la scoala, situatia sa scolara si absentele." Doamna dirijinta, da cu caractarizarea asta nu-l mai scot din puscarie pe fi-miu, mancati-as "- imi spune mama." Doamna, eu trebuie sa scriu exact care este situatia copilului dumneavoastra la scoala. Am si eu responsabilitatea mea "- ii raspund eu." Da daca va aduc niste ghebe d-alea bune, nu poti sa mai modifici matale un pic, acolo, ca sa stea mai putin fi-miu la racoare?"- continua mama." Lasa-ma cu ghebele dumitale, ca n-am nevoie de ele "- ii raspund eu.Florin a facut 5 ani de puscarie pentru tentativa de omor si furt.Imi trimitea prin mama sa cate o scrisoare in care imi  scria :"Doamna dirijinta, e tare rau aici. Imi pare rau ca nu v-am ascultat. Ma bat astia de trei ori pe zi de m-au nenorocit. Daca ma vedeti nu ma mai recunoasteti. Sa le cititi scrisoarea la colegi sa nu ajunga unde sunt eu aici si sa le spuneti sa va asculte ca-i invatati numai de bine. Eu nu am ascultat si uitati unde am ajuns".Bineinteles ca am citit scrisoarea elevilor si cred ca s-au speriat pentru ca incepusera fie mult mai ascultatori.Peste 5 ani suna telefonul " Buna ziua, doamna dirijinta. Sunt eu, Florin."- aud o voce care imi era  straina." Care Florin ?"-il intreb eu." Florin, elevul dumneavoastra de la Purcareni. Am iesit ieri din inchisoare si acum sunt acasa"- imi raspunde el." Ce faci, mai, Florine? Cum e acasa ? Mai faci vreodata nenorociri in viata ta?"- il intreb eu."Nuuuuuuuu, nu mai fac niciodata, in viata mea. Ce am suferit eu sa nu mai sufere nimeni in viata lui. Nu mai fac cate zile o sa am. O sa-mi caut de lucru acum si ma fac baiat cuminte "- imi raspunde el." Bine, Florin. Iti doresc numai bine si ai grija de acum in colo sa nu mai intri in vreo incurcatura"- ii spun eu." Saramana, doamna dirijinta. Sa va dea Dumnezeu sanatate "- isi ia ramas bun, Florin." La revedere, Florin. Transmite-i multa sanatate mamei tale"- ii raspund eu.Cu telefonul in mana, raman pe ganduri. M-a durut cand am aflat ca Florin a fost condamnat si imi  faceam procese de constiinta ca poate nu am facut destul ca sa-l ajut sa inteleaga ca era mai bine sa vina la scoala, decat sa se inhaite cu altii si sa ajunga in aceasta situatie.Nu mai stiu nimic de el, dar stiu ca fiecare om are dreptul sa fie iertat. Eu l-am iertat ca nu m-a ascultat, l-am iertat pentru ca a gresit, dar eu nu pot sa-mi iert ca nu am facut destul ca sa-l feresc de aceasta suferinta.