Elevii
mei impreuan cu mine am primit echipament de protectie pentru ca urma sa lucram in
atelierele de instalatii impreuna cu tinerii olandezi. Prima zi a trecut, ne-am acomodat cu noul spatiu de cazare. Am impartit elevii in camere si apoi m-am dus la bucatarie. Frigiderul era gol. Trebuia sa ma duc la cumparaturi. L-am rugat pe unul din profesorii olandezi sa ma duca la un supermarket apropiat. Elevii erau morti de foame dupa atata drum. Am plecat cu profesorul, am facut cumparaturile necesare, dar cand sa platesc, nu puteam decat cash. Aveam un card cu mine, dar bani cash nu. M-a imprumutat Coor Mas, profesorul olandez cu bani, am platit si apoi ne-am intors la " baza ". Elevii ma asteptau cum asteptau tiganii pe Ion Creanga sa le duca de mancarea in camp. Numai ca, inainte de a aseza bunatatile pe masa le-am propus sa se organizeze in grupe de cate trei elevi pe zi care sa ma ajute in bucatarie. Au facut o lista pe care au lipit-o pe frigider si pe care au respectat-o pana la sfarsit. Nici unul din ei nu a comentat ca nu vrea sa spele vasele, sau sa mature, sau sa curete zarzavaturile chiar daca acasa ei nu au facut asemenea " munci". Ce s-au mai ospatat apoi cu bunatatile pe care le-am cumparat !
A doua zi au venit cei doi profesori cu cele doua microbuze sa ne duca la Breda, la colegiul Radius unde urma sa ne desfasuram activitatile din proiect. Am vizitat salile de clasa, laboratoarele, cancelaria profesorilor si atelierele.Coor Mas, unul din
profesorii olandezi, le-a prezentat atelierul, sculele, aparatele,
materialele pe care le foloseau la instruirea practica. Elevii mei au
fost foarte surprinsi de ceea ce au vazut. Au fost impartiti pe
echipe mixte romano-olandeze si au inceput sa lucreze impreuna.
Profesorii olandezi au fost impresionati de elevii romani cat de
constiinciosi sunt si cat de bine stiau sa lucreze. Pauza de pranz am
avut-o in sala de mese imensa de care vorbeam mai inainte, iar elevii
mei au fost surprinsi ca trebuiau sa bea supa din niste cani cu gura
larga, ca niste castronele. Fara taitei, paste sau galuste. Pur si
simplu un lichid caruia ei ii spuneau supa. Apoi au venit
sandwich-urile care aveau ingrediente cam ciudate si gustul cam
ciudat. Asa am avut primul contact cu o scoala olandeza. Elevii aveau o sala de mese imensa unde luau pranzul uitandu-se pe un ecran mare de televizor la emisiuni muzicale in limba olandeza. De foame am mancat toti si apoi ne-am intors la programul de
munca pana la ora 17, cand ne-am intors cu microbuzele la locul de
cazare ( 100 km distanta). Acolo am trecut la bucatarie cu elevii
care erau de serviciu in acea zi si le-am gatit o oala de 20 litri de
ciorba de perisoare si friptura cu cartofi la cuptor. Au mancat
saracii si-mi spuneau " Doamna profesoara, in sfarsit am mancat
si noi astazi ". De, era o experienta si pentru ei in a vedea ca
nu peste tot e ca acasa.
Asa au urmat toate ziele primei saptamani,
iar duminica am fost in vizita la Marea Nordului. Frumos, dar batea
vantul cam tare. Am trecut peste cel mai lung pod din Europa de 5 km
lungime, am vazut " portile " construite de olandezi pentru
a controla nivelul apei marii.
In
cea de-a treia duminica am vizitat Amsterdam-ul cu ajutorul unei
romance, jurnalist la radio Romania Actulitati, Claudia Marcu. Ne intalnisem cu cateva zile in urma, cand ea venise sa ne ia un interviu. Interesant a fost faptul ca am inceput interviul in limba engleza, ea nestiind ca eu eram romanca. In momentul in care ea m-a intrebat " De unde sunteti ?" si eu i-am spus " Din Romania " ea a facut ochii mari si mi-a spus in romaneste " Haideti doamna sa vorbim romaneste !" Interviul l-am dat in limba romana atat eu, cat si elevii mei. Asa ne-am imprietenit si ea ne-a propus sa venim la Amsterdam unde ne putea arata locuri interesante. Asa ca, in cea de-a treia duminica ne-am suit in tren si am plecat la Amsterdam. I se mai spune si mica Venetie pentru ca are multe canale. Am " vizitat " Amsterdamul din vaporas. M- a impresionat arhitectura constructiilor, a podurilor si parcarile imense de biciclete. Cred ca erau mii de biciclete in parcari.
